Kenya - Hakuna Matata<br />În vizită la Timon și Pumba (Prima parte)

Hakuna matata
Ce cuvânt minunat,
Hakuna matata
Nu fii supărat,
Și să nu-ți pese
Fără griji să trăiești,
Nu ai probleme, zău
Ai drumul tau!
Hakuna matata!!!

Lumea lui Timon (popândaul) și a lui Pumba (mistrețul) a fost cea care ni s-a deschis aproape imediat după ce am trecut de porțile rezervației.

Cu capetele scoase prin acoperișul mașinii precum popândăii 😄, așteptam cu nerăbdare să vedem animalele!
Nu știu dacă cuvintele mă vor ajuta să descriu suficient de bine ceea ce am simțit în toate aceste zile de safari! Mă bazez foarte tare pe fotografii, care, sper eu, vor reuși să vă transmită ceea ce vorbele nu vor fi capabile să facă.
Pe scurt ești... „în direct” la National Geographic!!!
Savana este străbătută de drumuri mai mult sau mai puțin umblate. Cele care sunt folosite mai frecvent sunt mai bătătorite și atunci când sunt străbătute de mașini ridică un nor gros de praf roșiatic. Șoferii, însă, nu evită să patrundă în zone mai puțin, călcate” de om.

.

Lacul Nakuru, vazut de la intrarea in rezervație

Aproape imediat ce am trecut de porți în fața noastră a răsarit o vale imensă, având in mijloc Lacul Nakuru, mărginit de câteva pâlcuri de copaci și întinderea aproape nemărginită a savanei. În dreapta noastră încă se vedea orașul, când au început să apară animalele. Din reportajele de pe Discovery îmi facusem o imagine despre ceea ce urmează să văd, care s-a dovedit a nu avea mare lucru în comun cu realitatea. Îmi imaginam că o să am parte de o continuă competiție între vânat și vânător. Nici vorbă de așa ceva!!! Liniștea este aproape dureroasă, singurele zgomote care se aud sunt motoarele mașinilor, dar, atunci când și acestea se opreau aproape că puteam să auzim respirația animalelor. Acestea sunt obișnuite cu mașinile și nu sunt deloc tulburate de apariția lor.
Astfel, am fost șocată să văd conviețuind împreună, în bună înțelegere aproape jumătate din Arca lui Noe!!! 😊 Girafele, antilopele, zebrele, bivolii și rinocerii pășteau la un pas de fagoceri, babuini și sute de specii de păsari. Fabulos!!!

Dintre cei doi eroi ai desenului animat, Pumba a fost primul care ne-a întâmpinat!
Mânca liniștit, între o familie de bivoli si una de zebre, care se odihneau la umbra singurilor copaci din zonă.

Dintr-o singură privire poți sa vezi o antilopa impala (prim-plan), o familie de fagoceri (stânga), zebre, rinoceri (plan îndepartat), precum și o mulțime de păsări.

Cu cât pătrundeam mai adânc în rezervație cu atât mai multe specii de animale ni se arătau. Nu știam în ce direcție să privim!!! În dreapta, o familie de girafe scotea capul din tufiș, în stânga, un babuin ne privea cu insistență, in față, o zebră trecea nepăsătoare drumul! Și toate se întâmplau chiar in fața noastră! Asta în viața reală, nu la ZOO!

O adevărată nebunie!!!

A fost foarte greu să decidem care imagine merită mai tare să fie imortalizată... așa că am facut fotografii „la foc automat”.

Familie de girafe

Babuinul

Zebra

La scurt timp am ajuns la lac, mai exact la câteva „bălți”, care rămăseseră prin retragerea apelor (luna decembrie aparține sezonului secetos). Acestea sunt un adevărat paradis al păsărilor. Și aici am gasit aceeași atmosferă lipsită de stres. Gâște, egrete, ibiși, și câțiva flamingo se relaxau alaturi de zebrele și bivolii veniți la adăpat. Toate erau bine organizate de o pasăre secretar care pășea pătrunsă de importanța printre ele!

Comuniunea fantastică dintre animale - nu semăna deloc cu luptele și vânătoarea continuă pe care ne așteptam să le găsim aici.

Heron

Pasărea secretar, numită și pasărea destinului

După ce am întâlnit primul trio de rangeri, am trecut pe lânga „baza” lor și am intrat într-o zonă ușor împădurită, prima mașină a oprit brusc iar imediat după ea și mașina noastră a fost nevoită să oprească. Șoferul s-a intors spre noi și ne-a anunțat: - „Traffic jam”!!! Ciudat! Parcă părăsisem Bucureștiul în urmă cu 24 de ore... însă, de data asta blocajul fusese realizat de o familie numeroasă de antilope impala care se angajase în traversare. Am așteptat politicoși pâna și ultima antilopă din turmă a ajuns pe partea cealaltă a drumului și apoi ne-am reluat călătoria. Acesta a fost doar primul blocaj în trafic pentru că in zilele următoare am avut parte de nenumărate astfel de ambuteiaje provocate de antilope, zebre, bivoli, girafe sau babuini incăpățânați.

Trio de rangeri

Tabăra rangerilor

Traffic Jam

Familie de antilope impala, angajate în traversare

În jurul prânzului am ajuns la lodges. Aici am avut parte de o nouă surpriză. Nu știu de unde apăruse (posibil din filmele americane...), dar, în capul nostru se conturase ideea unor corturi imense, care la interior au condiții comparabile cu 2-3 stele în Europa. Pentru că am fost preocupați mai mult de ceea ce urmează să vedem decât de locul unde vom dormi, nu am verificat înainte cum arată acestea. Îmi amintesc însă, că agenția locală a ținut morțiș să pastreze aceste locuri de cazare. De-abia când le-am vazut am înțeles de ce. Acestea erau adevărate căsuțe aliniate pe coama unui deal și toate aveau vedere la lac. Restaurantul și piscina erau situate în cel mai înalt punct astfel încât puteai să admiri animalele chiar în timp ce făceai baie!!!

Căsuțe situate chiar în mijlocul rezervației, pe coama unui deal, toate cu vedere spre lac

Una din cele mai frumoase imagini pe care le-am văzut vreodată!!!

Nu am apucat să ne bucurăm prea mult de această imagine absolut fabuloasă pentru că imediat după prânz am plecat din nou în safari! De data asta pe acele drumuri mai puțin umblate. Nu știu dacă toți șoferii fac asta, dar al nostru a intrat printre copaci, până la limita cu tufișul. Când vedea animale, păsări sau ne auzea pe noi murmurând în spate, parca mașina cât mai aproape și oprea motorul. Toate mașinile sunt echipate cu stații de emisie-recepție prin intermediul cărora șoferii își pot transmite unii-altora atunci când găsesc animale mai rare. Majoritatea, însă, nu e nevoie să fie căutate pentru că pot fi văzute aproape la fiecare întoarcere de cap.
Printre animalele pe care le-am întâlnit cel mai frecvent se află IMPALA.Acestea sunt antilope de talie mijlocie extrem de adaptabile pentru că se hrănasc cu iarbă dar atunci când nu mai au iarbă verde nu ezită să mănânce frunze din tufiș. Semnul distinctiv este reprezentat de doua dungi negre pe care le au în partea dorsală. Aceste dungi le-au atras numele turistic de „McDonald’s de tufiș”. Ghiciți de ce?! Ele au o viață extrem de interesantă!!! Un mascul poate să aibă o întreagă turmă de femele (harem). Ele îl urmează peste tot și traiesc împreună ca o mare familie-mascul, femele și pui. Ceilalți masculi pot să rătăcească singuri sau pot să se asocieze într-un grup al bărbaților, așa numitul „boys club”. Am analizat cu mare atenție acest „mascul dominant” dar nu am sesizat nici un semn particular care să il facă mai atrăgător pentru femele... Nu eram convinși nici dacă ar trebui să îl invidiem sau mai degrabă să îl compătimim!...😊


Familie de impala. Din păcate nu am surprins și masculul în imagine..

O altă familie-de data asta am reușit să îl imortalizăm... și pe el. Masculii pot fi deosebiți de femele prin perechea impunătoare de coarne pe care o posedă.

Mascul fară turmă

„Boys club”

BUFFALO (bivolul african) este cea mai mare bovină care poate fi întâlnită aici. Poate fi văzut atât în savană, cât și în apropierea pădurii, dar e foarte important să fie aproape de o sursă de apă. Prin urmare, l-am găsit în toate cele trei rezervații. L-am văzut când păștea, bea apă sau se odihnea. Trăiește în grupuri de dimensiuni variabile, de la 3 până la 3000 de indivizi. Sunt considerate animale foarte periculoase, pe care nu ți-ai dori să le înfurii, pentru că au coarne puternice și pot să alerge cu pâna la 57 de km/h. Prin urmare, nici leul nu prea se încumetă să le atace... Fac parte din așa numitul „big five”, considerate a fi cele mai mari și periculoase animale din Africa. Dar... acest fioros al Africii trăiește în simbioză cu o pasăre! Știu, pare o prietenie cel puțin „ciudată”, dar aceasta îl ajută să scape de insectele nedorite.

Familie restrânsă de bivoli. Puiul nu lasă să se ghicească nimic din animalul puternic care urmeză să devină...

In această fotografie am reușit să îi surprindem „împreună” pe cei doi prieteni, cel puțin „ciudați”.

Când turma este mai mare apar, inevitabil și conflictele!!!

GIRAFELE sunt, evident, cele mai înalte animale din savană, dar și din lume. Numele lor provine din limba arabă și înseamnă... cum altfel decât „cea mai înaltă”. Trăiesc în grupuri de 15-30 de animale când sunt tinere, dar la batrânețe, preferă singurătatea!!! Înalțimea impresionantă și limba foarte lungă le permit să se hrănească cu frunzele arborilor.Au limba atât de lungă, încât pot, chiar să își curețe urechile!!! . Preferă acacia, pentru că nu au nici o problemă să digere spinii. Este fascinant să urmărești o girafă cum se hrănește!!!. Pare extrem de selectivă când alege frunzele, dar, cu toate acestea reușește să manânce aproximativ 65 de kg pe zi. Este vulnerabilă doar atunci când își apleacă capul, și asta se întâmplă, de obicei, când bea apă. Remarcabil, este și felul în care merge. Nu știu de ce atât de mulți oameni admiră mersul gazelelor (o să vedem și din acestea destule.. dar nu aici) și atât de puțini s-au aplecat asupra mersului girafei. Mie mi s-a părut extrem de elegant, cu tot aspectul de „slow motion”. În plus, sunt extrem de „discrete”.De ce? Pentru că felul în care comunică nu poate fi perceput de către oameni... o fac prin ultrasunete. Nu de puține ori am surprins manifestări uimitoare de afecțiune între ele. Am reușit să și imortalizăm câteva...

Treceam cu mașina pe lângă o familie de girafe.La un moment dat, una dintre ele s-a desprins de grup și a venit spre noi!

Ne-a privit pentru puțin timp, apoi a trecut mai departe.

Manifestări de afecțiune uimitoare!!!

ZEBRELE fac parte din specia calului. Numele lor provine din limba latină și înseamnă „cal sălbatic”. Există trei specii de zebre. Cea din Kenya se numește Grevy, sau Zebra Imperială.Se deosebesc de rudele lor apropiate-calul și măgarul prin prezența dungilor. Dungile sunt, ca și amprentele la oameni, diferite la fiecare animal în parte. Știu că e greu de crezut că pot să existe atât de multe variane de aranjare a acestora. Dar da, există! Zebrele sunt animale negre, cu dungi albe. Ce ziceți despre asta? Nu ați fost tentați să credeți că e invers? Ele au toate simțurile foarte bine dezvoltate, dar în mod special se remarcă vederea (care este foarte bună și noaptea) și auzul (își pot roti urechile în aproape toate direcțiile).Ca și antilopele impala zebrele trăiesc în „harem” (dar puțin mai restrâns)-un mascul împreună cu 6-7 femele și mânjii lor. Când sunt atacați, zebrele formează un cerc în jurul mânjilor iar masculul încearcă să îndepărteze pericolul. Am aflat că atunci când sunt atacate aleargă in zig-zag dar nu am avut ocazia să vedem asta. În Masai Mara am asistat la masa leilor ce se hrăneau cu o zebră dar nu am văzut vânatoarea. Zebrele pot fi întâlnite peste tot in Kenya, atât în parcuri (toate), cât și în afara lor...

Cuplu de zebre

Fie că ești in oraș sau în savană, trebuie să oprești, când vezi zebra. Dacă sunt mai multe, lucrurile se complică și ai ceva de așteptat...😊

În fața noastră e o întreagă familie. Cum poți să deosebești masculul de femele? Să nu vă inchipuiți că noi am știut când ne-a întrebat ghidul. Norocul nostru a fost că el știa toate răspunsurile.Se pare că tot dungile sunt cele care te lămuresc-negre la mascul și cu una-două nuanțe mai deschise la femelă.

O pauză bine-meritată

BABUINUL DE SAVANĂ (comun) trăiește în grupuri de dimensiuni variabile, până la aproximativ 50 de indivizi. Ei sunt organizați în harem (Cum altfel?)-un mascul la 4-5 femele. Babuinii sunt foarte geloși și își pazesc cu mare atenție femelele, pot să provoace lupte aprinse pentru acestea.Ca și celelalte primate, au nevoie de un adăpost sigur pentru dormit.De aceea pot fi întâlniți doar în zonele din apropierea copacilor sau a stâncilor. Sunt omnivori, deci mănâncă pe lângă iarbă și frunze, fructe, insecte sau pește dar nu se dau înapoi, dacă au ocazia, nici de la antiope tinere, păsări sau reptile. Tot ca și oamenii, nasc un singur pui (mai rar, doi), care la naștere are fața roz. În primele 5-6 săptămâni, mama îsi ține puiul pe burtă și îl susține cu o mâna, dupa această vârstă stă pe spatele ei. Îl alăptează până la vârsta de un an. Din păcate, nu am prea avut ocazia să vedem femele cu pui ci mai mulți masculi...

Tot ca și omul, babuinul petrece foarte mult timp cu îngrijirea. El îi aloca o perioadă de timp generoasă atât dimineața la trezire, cât și seara, înainte de culcare!!!

O altă specie de primate pe care am întâlnit-o frecvent aici a fost VERVET MONKEY sau maimuța verde, eu aș fi spus, mai degrabă, maimuța gri. Este o specie cu vechime... se pare că exista și în perioada Egiptului Antic, când era folosită ca animal de companie! După cum am mai povestit, văzusem mai multe specii de maimuțe, în aproape toate țările din Asia dar majoritatea au fost macaci care nu mi-au plăcut foarte tare din cauza comportamentului lor obraznic (excepție face doar insula Borneo, unde am văzut urangutani și maimuțe năsoase). Nu este cazul acestor maimuțe al căror comportament este foarte apropiat de cel uman. Trăiesc în grupuri de 10-70 de membri. Femelele rămân toată viața in grupul în care s-au născut. Masculii sunt cei care își schimbă domiciliul după ce au ajuns la maturitate.De obicei pleacă cu un alt membru al grupului, cel mai frecvent frate, pentru a avea un sprijin în cazul în care s-ar putea isca conflicte în noul grup.Ca și babuinii își fac culcuș în copaci sau pe stânci pentru a fi la adăpost de pericole și sunt omnivori. Scot sunete diferite pentru fiecare tip de pericol în parte atunci când vor să își avertizeze grupul. În centrul atenției fiecărei familii se află puii, în special cei nou nascuți. Ei sunt alăptați până la un an și înreaga familie participă la creșterea și educarea lor-mama, tata, frații și bunica.  După această perioadă, petrec cea mai mare parte a timpului jucându-se cu alți pui din grup. Restul îl petrec cu părinții care îi îngrijesc cu atenție și îi caută de dăunători... Cum credeți că deosebim masculii de femele? Prin lungimea părului!  Femelele au părul mai lung. Cu siguranță, însă, nu ai cum să ratezi un mascul aflat la maturitate... datorită scrotului de un albastru aprins!!!