marți, 20 martie 2018

Etiopia-Călătorie în timp




  În urmă cu unu sau doi ani jucam împreună cu mama un joc pe care noi l-am numit- exercițiu de relaxare. Iată cum se desfășura jocul- una dintre noi numea un oraș sau o țară iar cealaltă trebuia să spună rapid primul cuvânt care îi venea în minte în legătură cu locul respectiv. Astfel, ne distram copios pentru că dacă nu stai deloc să gândești din mintea ta pot țâșni cuvinte precum, splendoare, artă sau lumină alături de borș, plăcintă sau urangutan.

  Când ne-am întors din Etiopia, mă gândeam ce cuvânt mi-ar răsări în minte dacă ar fi să jucăm din nou acest joc. „ȘOC” a fost acesta, pentru că  șocant a fost tot ceea ce am văzut zi de zi în cele două săptămâni petrecute aici.

  Etiopia este singura țară din Africa care nu a fost colonizată niciodată. Singurii care au încercat să o facă au fost italienii în perioada lui Musolini, când au cucerit pentru scurt timp orașul Addis Abeba dar nu au reușit să se extindă deoarece la prima încercare serioasă au fost înfrânți covârșitor. Localnicii spun că foate mulți dintre soldați ar fi murit de foame. De ce? Pentru că armata a mers pe principiul care se aplica atunci în luptă, cucerești și te hrănești cu ceea ce ai prădat. Nu au luat însă în calcul, distanțele foarte mari și prada aproape inexistentă. Ulterior, în urma victoriei aliaților, teritoriile cucerite au revenit Marii Britanii care le-a recunoscut independența.


Etiopia
Stat situat în cornul Africii. Se învecinează cu Sudanul, Sudanul de Sud, Kenya, Somalia, Djibouti și Eritreea
Formă de guvernământ- republică federală
Populație-91.195.675 de locuitori
Limba- oficială este limba amharică
Moneda- birr
Imn-Widd Innat Ityopp'ya(Mergi înainte, dragă mamă Etiopia)
Religie- majoritar creștin ortodoxă
Capitala- Addis Abeba

  Am plecat în luna februarie împreună cu mama și alți cinci români, în total cinci femei, un bărbat și un copil, pentru că și de data aceasta am fost singurul copil din grup. Din tot ce oferă această țară de peste un milion de km pătrați, noi am ales să vedem valea râului Omo pentru peisajele superbe din zona lacurilor dar mai ales pentru triburile care trăiesc aici și orașul Lalibela, centrul vieții creștin-ortodoxe al acestei țări dar și al întregului continent.

  O să încep cu câteva particularități. Una dintre ele este legată de limbă pentru că Etiopia este țara cu 90 de limbi😲(dintre care 88 sunt active și 2 dispărute) precum și peste 130 de dialecte. Știu, am spus mai sus că limba oficială este amharica, o limbă provenită din vechea limbă gîîz dar deși aceasta se folosește în instituțiile oficiale, majoritatea etiopienilor continuă să vorbească limba tribului din care provin.

  O altă particularitate este legată de modul în care etiopienii își măsoară timpul. Aceștia folosesc calendarul etiopian care este un calendar solar ce derivă din cel egiptean, rezultând o diferență de 7-8 ani între calendarul lor și al nostru. De ce nu pot să spun exact diferența? Pentru că nici anul nou nu începe la 1 ianuarie așa cum ne-am aștepta ci pe 11 septembrie, deși uneori e posibil să fie și pe 12...Știu, v-am amețit, dar închipuiți-vă cum ne-am simțit noi când am aflat după mai mult de o săptămână că șoferul nostru are 43 de ani și nu 35 așa cum crezusem în tot acest timp. Urmând același raționament, am scăzut 8 ani din cei 12 pe care îi am și am concluzionat că ar trebui să mă întorc la grădiniță 😭...

 Pentru că nu fost niciodată colonie, Etiopia a reușit să își păstreze aproape neatinse obiceiurile și tradițiile. Astfel, o călătorie în această țară este ca o întoarcere în timp, și nu cu 10, 15 sau 20 de ani ci cu mii de ani în urmă. Prin urmare, în zona triburilor te întorci în timp cu aproximativ 4000 de ani iar în cea a bisericilor cu aproximativ 1000.

  Știu că atunci când citești acest articol de pe ecranul unui calculator sau al unui telefon inteligent îți este foarte greu să crezi că există locuri în lume unde oamenii se îmbracă în piei de animale, se „împodobesc” cu cicatrici și se hrănesc doar cu un terci făcut din ierburi sau cereale. Dar, da, există! Am avut marea șansă să ii cunosc în diverse momente ale vieții lor. Am fost la târguri ce se organizează o dată pe săptămână și unde  se vând sau se cumpără animale ori cereale, am participat la o „petrecere” de casă nouă și chiar la o ceremonie de maturizare.



Femeiele aparținând tribului mursi se împodobesc cu „farfurii” pe care și le „montează” în buza inferioară. Când nu poartă farfuria, buza le rămâne atârnată ca în imagine



Femei din tribul hamar ținându-se de mână- probabil soții ale aceluiași bărbat



La piață


La ceremonia de maturizare



Împreună cu două fetițe din tribul Dassanech


  De asemenea, este foarte greu de crezut că mai există locuri în lumea asta unde poți să te simți ca în perioade biblice, unde oamenii își împart anul în funcție de sărbătorile religioase iar ziua în funcție de ritmul slujbelor. Aceștia sunt oameni care se roagă în biserici din piatră, vechi de aproape un mileniu și participă la slujbă doar dacă au ținut post înainte de aceasta.


  
Lalibela-drumul ce duce spre una dintre cele 11 biserici



Lalibela- grup de credincioși



                                                       Într-una dintre bisericile de aici


  Despre toate acestea ...și despre multe altele o să vă povestesc în articolele care urmează! Pe curând!













Tania Timoianu
Tania Timoianu Călător, autor de blog

Numele meu este Tania Timoianu și am 11 ani. Una din pasiunile mele este călătoria și până acum am avut șansa să vizitez zeci de țări și sute, poate chiar mii de locuri minunate din Europa, Asia, Africa sau America.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu