Nepal - țara fericirii<br />Parcul Național Chitwan

Ziua 1
A treia etapă a exursiei în Nepal a ineput cu o zi extrem de plină. Majoritatea adulţilor s-au trezit foarte devreme pentru că la binecunoscuta oră 5 😋 trebuia să fie în aeroport pentru zborul cu avionul uşor. Este vorba despre un avion de mici dimensiuni în care zbori doar împreună cu pilotul. Există 3 variante de zbor-30 de minute, o oră şi 2 ore. Grupul nostru a ales varianta de mijloc.De ce? Primul este foarte scurt şi nu ai timp să te apropii de munţi pentru că deja trebuie să te întorci. Ultimul, fiind mai lung se face cu un avion presurizat. Varianta aleasă de noi se face cu un avion descoperit (care seamănă cu o albinuţă), evident îmbrăcat într-un costum special care ar trebui să îţi ţină de cald la înălţime. Mama a vorbit mult timp despre acel zbor!!! A nimerit un pilot rus cu multă experienţă dar puţin nebun, care zbura foarte aproape de vârfurile munţilor şi care a lăsat-o să şi piloteze pentru scurt timp!

O „albinuţă” în aer

Iată cum se văd munţii de la bord! Nu eşti deasupra lor, eşti chiar printre ei!!

Cu pilotul

La aterizare!!!

După micul dejun am plecat spre junglă. Drumul a fost tipic local, cu cozi imense în trafic, cu blocaje de câteva ore, cu oameni care renunţaseră la autobuze şi plecaseră pe jos (inclusiv o doamnă care urma să nască) şi un şofer care, după ce a urcat pe microbuz şi a văzut cât de lungă e coadă a plecat fără să ne spună nimic şi s-a întors peste vreo oră, timp în care începuseră să se mai mişte puţin lucrurile. Dar nu ne-am plictisit! Ceea ce se întâmplă în jurul nostru era atât de captivant, încât timpul a trecut foarte repede.

Ne-am oprit pentru o doză de adrenalină şi am făcut rafting pe unul din cele mai rapide râuri din zonă (Trishuli). Echipaţi cu veste de salvare şi căşti de protecţie ne-am împărţit în 2 bărci. Adrenalina, nu glumă! Barca se învârtea în toate direcţiile şi la primul viraj deja avea aproape toţi pasagerii la apă (inclusiv mama). Excepţie am făcut doar eu şi o colegă care nu ştia să innoate, şi care s-a ţinut cu disperare de barcă!!! Şi aventura a continuat cu alte şi alte viraje aproximativ două ore şi jumătate...

De-abia pe înserate am ajuns la hotelul din Chitwan. Peisajul din parc este complet diferit de cel de la munte. Aici casele sunt foarte mici, din chirpici şi au o singură cameră (dormitor). Bucătăria este la exterior, unde toate casele au un cuptor din lut uriaş. Aici gătesc şi stau de vorbă iar copiii se joacă în praf. Lângă casă au câteva găini pe care noaptea trebuie să le apere de animalele sălbatice.De ce? Satul e separat de junglă doar printr-un gard de sârmă!!! Fiind parc naţional animalele sălbatice sunt protejate iar oamenii nu au voie să folosească armele pentru a se apăra. Noaptea se strâng, fac focul, dansează şi bat din tobe pentru a le speria.

A urmat o noapte în care adulţii nu au dormit aproape deloc pt că se auzeau zgomotele scoase de animalele sălbatice (ca şi cum ar fi fost lângă tine) şi pe deasupra tobele localnicilor. Eu nu am avut nici o problemă, am dormit tun!!!

ZIUA 2

Dimineaţa am fost preluaţi de 2 ghizi, înarmaţi (cu bâte de bambus) care ne-au condus pe drumurile prăfuite din sat către junglă. Apoi am plecat cu piroga (barca lungă făcută din trunchiul unui singur copac) pe râu. Din barcă am admirat câţiva crocodili care se încălzeau la soare. La coborârea din barcă am primit un scurt instructaj- trebuia să mergem aliniaţi, în linişte şi ni s-a explicat ce puteam să facem dacă ne atacau animalele-daca ne atacă rinocerul trebuia să alergăm în zig-zag, dacă ne atacă ursul trebuia să ne strângem în grup şi să facem mult zgomot, dacă ne atacau mistreţii trebuia să ne urcăm în copac. Văzând că nu ne-a spus nimic despre tigru, un curios a intrebat:

- Ok, dar dacă ne atacă tigrul ce facem?
- Scuze, dar pt tigru nu există un răspuns, dar staţi liniştiţi, de obicei tigrul nu atacă ziua...

Crocodili! Si iata-l! Unul dintre ei.
Sunt doua specii diferite in zona.Am vazut cativa maricei,destul de aproape!

Aşa am început explorarea junglei într-o linişte absolut desăvârşită, aproape uitând să respirăm şi căutând din ochi animalele mari. Am văzut rinoceri, căprioare (în fugă, pentru că se sperie la cel mai mic zgomot) şi mistreţi. Dar... am uitat cu desăvârşire de duşmanii mici dar înfometaţi din junglă -lipitorile. După ce au atacat câţiva membri ai grupului am devenit atât de preocupaţi să le strângem de pe bocanci, pantaloni şi chiar rucsaci încât aproape am uitat că ne aflăm în junglă, păziţi doar de doi oameni înarmaţi cu bâte!!!

Chiar în junglă, înainte să aflăm de lipitori!

După-amiaza - tot în junglă (doar pentru asta venisem)!!!

De data asta călare pe elefanţi.

La intrarea în junglă, localnicii vin cu elefanţii pe spatele cărora fixează nişte cutii (un fel de mese aşezate cu picioarele în sus) în care se urca 4 turişti (fiecare cu piciorul lui). De la înălţimea elefanţilor, am devenit mai curajoşi, pentru că nici unul dintre temuţii junglei nu îndrăzneşte să îi atace pe uriaşi.În plus, acestea sunt o prezenţă obişnuită în junglă şi am reuşit să vedem de aproape rinocerii (chiar şi un pui), căprioare (două specii diferite) şi o tonă de maimuţe.La coborâre i-am oferit elefantului banane (aduse special pentru el) şi un bacşiş pentru ghid. El a mâncat bananele dar banii i-a ridicat în trompa şi i-a dat stăpânului aflat încă pe spatele lui. Acesta a fost momentul în care m-am îndrăgostit iremediabil de elefanţi, animale atât de mari dar atât de inteligente şi uşor de îmblânzit. Proprietarul hotelului avea şi el doi elefanţi pe care îi ţinea în curte şi pe care i-am hrănit şi i-am mângâiat la nesfârşit.

Mămica rinocer cu puiul. De la înălţimea elefantului e altfel, parcă mai îndrăzneşti să te apropii!

Elefantul păstrează bananele, dar banii îi dă stăpânului său!

La întoarcerea din junglă, iubitorii de shopping din noi au decis că nu vor să se întoarcă la hotel cu camioanele special pregătite pentru asta, ci că vor să se întoarcă pe jos, printre nenumăratele tarabe şi magazine locale. Dar, credeţi-mă, shoppingul de aici nu are nimic în comun cu cel din marile oraşe europene. Întâlneşti la tot pasul ateliere de sculptură de unde poţi cumpăra diverse statuete sculptate extrem de fin în piatră sau lemn, magazine de bijuterii majoritatea din argint, bătute cu turcoaze sau corali, haine simple dar foarte colorate etc. Un loc numai bun să te pierzi... ceea ce s-a şi întâmplat!!! Noaptea s-a lăsat brusc iar noi nu mai ştiam drumul de întoarcere, noroc cu localnicii şi... Google Maps, care ne-au ghidat prin labirintul de drumuri dintre căsuţele lipsite de electricitate. Am regăsit hotelul tocmai când restul grupului începuse să se îngrijoreze pentru noi.

Următoarea noapte am petrecut-o pe jumătate încercând să scăpăm de miile de insecte mici şi negre care ne invadaseră cameră (uitasem lumina de la baie aprinsă). După ce am omorât câteva zeci ne-am dat seama că nu putem să scăpăm de toate, aşa că ne-am culcat. Dimineaţa am găsit câteva strălucind în baie şi ne-am dat seama că erau licurici. Am regretat amarnic genocitul, dar era un pic cam târziu...

Unul din elefanții aflați în apropierea hotelului

ZIUA 3

În ultima zi din parc ne-am petrecut dimineaţa la orfelinatul de elefanţi. Am văzut elefanţi de toate vârstele de la nou-născuţi până la adulţi. Îngrijitorii ne-au explicat câte ceva despre viaţa elefanţilor şi ne-au arătat cum erau hrăniţi şi cum îşi primeau medicamentele. Mărturisesc că, deşi era un loc pe care îmi dorisem foarte tare să îl văd, am plecat puţin dezamăgită. Elefanţii aveau drept limită un gard electric şi erau disciplinaţi cu un băţ lung ce are un cârlig din fier în vârf. Am înţeles că acestea erau pentru protecţia animalelor şi a îngrijitorilor dar ceva din mine nu a putut să accepte asta, aşa că la plecare aveam lacrimi în ochi.

După amiază am petrecut-o pe drum. Excursia noastră se apropia de final.Ne întorceam în Kathmandu!

Casa din junglă

O alta, copiii își făceau temele afară, pe jos sau pe un "birou" improvizat

Canoe, traversând râul din junglă spre sat

CONCLUZII LA FINAL

La întoarcere am regăsit orașul altfel .Acum aveam impresia că știm țara și oamenii ei de o veșnicie( eram de aproape două săptămâni acolo) ,am ieșit fără teamă pe stradă ,ne-am amestecat în mulțime și am vorbit cu ei,am analizat ce se vindea la fiecare tarabă și am negociat un preț corect (nu cel pentru turiști începători ),oricum foarte mic ,pentru fiecare obiect pe care ne-am dorit cu adevărat să îl aducem acasă pentru a ne aminti cât mai mult timp de acele peisaje fantastice și oameni absolut minunați!

Ziua următoare am părăsit țara cu sentimetul clar că am lăsat în urmă niște prieteni și fără a reuși să descrifăm cu adevărat secretul fericirii lor...

PETRECEREA

Întoarcerea a fost tot cu Qatar Airways ,prin Doha ,cu o staționare de jumătate de zi aici.Dar despre asta o să vorbesc întru-un alt episod.. .Partea care merită pomenită aici, este drumul de întoarcere spre București .Dupa cum am spus la început, împlineam 10 ani.Și voiam să marcăm momentul.Dar de unde să facem rost de tort în aeroport ??? Am găsit o cafenea care vindea niște felii de tort de morcovi.Dar ,nici vorbă de un tort întreg , și , pe deasupra nefeliat.Le-am explicat vanzătorilor că noi aveam nevoie de tort pentru că este un moment special pentru mine.Inițial au spus că nu au,apoi și-au chemat șeful și i-am povestit și lui.Acesta ne-a zis să așteptăm 20 de minute ( să vadă ce poate să facă). În 20 de minute a reapărut...Montaseră un tort pentru mine ! Dar, s-a ivit o nouă problemă.Cum să transportăm tortul ? Au găsit și pentru asta o soluție. Au golit o tavă cu picior pe care expuneau brioșele și au așezat tortul pe ea.Apoi, s-au strâns cu toții ( inclusiv cei din bucătărie ) și mi-au cântat „Happy birthday”.Aproape că imi venea să plâng de bucurie !

Cu tava acoperită cu haina pe mânecă am reușit să urcăm în avion neobservate.Grupul nostru știa că este ziua mea și că urmează să imi cânte „La mulți ani”,dar nimeni nu se aștepta la o petrecere cu tort la bord.Când a sosit momentul,Cezar a reușit și el o surpriză-minune.Făcuse rost de un pahar cu șampanie pentru copii ! A fost o petrecere în toată regula pe care o să mi-o amintesc toată viața ! Tot grupul mi-a cântat ,dar lor li s-au adăugat și alți pasageri și membri ai echipajului.Am mâncat tort,am băut șampanie ( a durat puțin până m-au convins că este pentru copii... ),am primit mici cadouri și numeroase urări !!!