Nepal - țara fericiriiCultură, istorie, religie

Oraşele vizitate-Kathmandu (capitala), Bhaktapur şi Patan, pe scurt triunghiul de aur din Nepal, oraşe care au făcut parte din trei regate diferite, ai căror regi au încercat să le facă cele mai puternice din zona dar şi cele mai frumoase.


Dacă nu ai citit încă articolul introductiv poți face asta dând click aici.

KATHMANDU

Cum am aterizat în capitală, am început cu aceasta. Primul contact l-am avut cu strada (în drumul spre hotel). Ameţitor!!! Nu văzusem niciodată pe o stradă maşini, tractoare, autobuze, motociclete, ricşe, la un loc cu vaci, maimuţe şi oameni. Nu ştiam în ce parte să mă uit. Aflasem că aici vacile sunt sfinte, şi circulă libere pe stradă. Nu ştiam, însă, că şi maimuţele şi câinii, dar şi alte animale ar fi sfinte pt că şi din acestea erau foarte multe!!! Eram curioasă să văd cum arată oamenii, dar mai ales, cum arată copiii, ce fel de şcoli au şi cum se îmbraca ei pentru şcoală. Dar, din toată învălmășala cel mai tare mi-au atras atenţia femeile! Mi s-au părut extrem de frumoase - toate aveau părul lung şi negru împletit în cozi, sari-uri extrem de colorate şi bijuterii superbe, precum şi un punct roşu în frunte.

Ghizii locali ne-au aşteptat cu flori şi tradiţionalul salut
„Namaste!”

Am stat la hotel doar cât a fost nevoie să lăsăm bagajele. (Am fost cazaţi la un hotel situat chiar în cartierul Thamel-centrul istoric al oraşului). La coborâre-Surpriză! Parcarea era plină de ricşe care ne aşteptau. Am plecat în coloană pe străduţe înguste, cu gropi pline cu noroi, mărginite de clădiri dărâmate sau gata să cadă şi nenumărate tarabe, printre care treceau şi alte ricşe, motociclete şi oameni.

Cu mama, pregătite pentru plimbarea cu ricşa!

Caravana de ricşe pe străduţele pline cu gropi din cartierul Thamel

Finalul cursei - Piața Durbar Square, nume dat pieţei centrale din toate marile oraşe nepaleze.
Aici am văzut primele temple, extrem de impresionante pentru un european, chiar dacă suferiseră din cauza cutremurului şi erau susţinute, pe alocuri, cu stâlpi.
Nepalul a fost singurul regat hindus din zonă. Religiile majoritare sunt hinduismul (90%) şi budismul (10%). Hinduşii au peste 3000 de idoli şi zeităţi, cele mai importante fiind Shiva, Krishna şi Ganesh (fiul lui Shiva).

În Durbar Square-Kathmandu

Durbar Square- Kathmandu

Shiva-Zeul distrugător, patronul spiritual al oraşului

Două poveşti despre zeii hinduşi mi-au atras cel mai tare atenţia!
Prima este despre Shiva, zeul distrugător, considerat patronul spiritual al oraşului Kathmandu. Am întrebat cum de un zeu al distrugerii este venerat de către oameni şi mi s-a răspuns că acesta distruge ceea ce este rău pentru a se construi altceva mai bun. Localnicii spuneau că şi cutremurul a fost "mâna lui Shiva".

A doua este despre "zeiţa vie" sau "Kumari".  Aceasta este aleasă dintre mai multe fetiţe de 2-3 ani. Modul de selecţie este asemănător cu cel prin care se alege Lama. Prima dată trebuie să îndeplinească anumite criterii fizice de frumusete - forma ochilor, a buzelor şi a nasului. Cele care trec această probă sunt introduse într-o cameră întunecată cu animale moarte şi zgomote înfiorătoare. Cea care iese dimineaţa zâmbind este considerată întruparea (reîncarnarea) unei zeiţe - şi este mutată într-un palat. Este îmbrăcată cu haine speciale, machiată şi poartă bijuterii. Pe perioada cât este zeiţă (care durează până la prima sângerare) nu iese din palat decât cu ocazia unor festivităţi şi niciodată pe propriile picioare (pentru că o zeiţă nu poate să atingă pământul care este murdar). Curtea palatului este plină non stop de oameni care îşi doresc să o zărească la geam şi, astfel, să fie binecuvântaţi.

O tarabă cu suveniruri.
Pe coperta ghidului din imagine este o fotografie foarte reuşită cu zeiţa vie a oraşului Kathmandu

Palatul Kumari-sprijinit cu stâlpi, dar aparent neatins de cutremur

Cu prietena mea Ramona, în curtea palatului 
La gât purtam o mandala, o achiziţie nouă. 
La intrarea în piaţa eşti asaltat de vânzători ambulanţi, care vor să îţi vândă aceste talismane budiste!

Unii dintre ei cred şi în zei mai puţin obişnuiţi! Am aflat asta când traversam piaţa în zona templelor şi în calea mea a apărut un trunchi uriaş de copac peste care am sărit. Imediat am auzit zgomote şi am văzut un bărbat care se agita la capătul lui.??? Nu am înţeles ce se întâmplă aşa că am trecut înapoi. Greşit!! Se pare omul credea că zeul lui se afla în interiorul acelui copac şi stătea acolo pt a-l păzi şi venera!!!

SEARA DE BUN VENIT

... unul din momentele pe care ni le amintim frecvent!!! De ce? Pentru că eram moarte de oboseală (din ultimele 36 de ore nu dormisem decât vreo 2-3 ore în avion) am profitat de cele aproape 2 ore care ne rămăseseră până la întâlnirea cu grupul şi ne-am culcat. Am pus ceasul să sune dar, cum era de aşteptat, nu l-am auzit. Ne-am trezit speriate de telefonul din cameră! Tot grupul era în recepţie şi ne aştepta pe noi! Au urmat momente de "Singur acasă" (1,... sau 2, care va place) şi... în 3 minute eram la recepţie. Eu am părăsit prima cameră, îmbrăcată în rochie şi cu o floare în păr, mama, imediat după mine, tot în rochie!... doar că şi-o pusese pe dos!!!

La petrecerea de bun venit. Aşa cum noi avem dansul caprei sau al ursului
tot aşa şi nepalezii au un dans traditional- „Dansul iacului”

Seara care a urmat a fost minunată, am făcut cunoştinţă cu mâncarea, muzică şi tradiţiile care ne-au însoţit în următoarele săptămâni (atât pe munte cât şi în junglă!!!) şi cu întunericul, pentru că aici se mai opreşte din când în când lumina...

Una din nenumăratele tarabe pline cu obiecte de rugăciune budiste şi hinduse,
precum şi celebrele „cuţite” Gurca

Cea mai mică frizerie pe care am văzut-o vreodată
şi, îndrăznesc să cred că era şi cea mai mică din lume!
Avea maxim 60 de centimetri lăţime şi un metru şi jumătate lungime.
În interior erau 2 scaune pe care te putea tunde unul din cei 2 frizeri din imagine.

PASHUPATINATH

Zilele următoare am vizitat alte şi alte temple hinduse sau budiste. Dacă ajungi pentru prima dată în Nepal este musai să vezi cel mai mare templu hindus din Kathmandu-Pashupatinath. Nu poţi intra în interior dacă nu eşti hindus, dar porţile sunt deschise şi poţi să zăreşti, în mare, ce se întâmplă dincolo iar la exterior poţi să asişti la ritualuri de înmormântare sau pomenire. Unele se desfăşoară de o parte a râului, celelalte de partea opusă. De-a lungul timpului, aici au fost înmormântaţi atât regi, cât şi oameni obişnuiţi. Aceştia sunt incineraţi, după ce au fost spălaţi şi înveliţi în flori, iar cenuşa este aruncată în rău. Turiştii pot asista de pe mal şi chiar fotografia. În jurul templului am văzut nenumăraţi sadhu. La prima vedere aceştia sunt oameni îmbrăcaţi în robe galben-portocalii, pictaţi pe fata, cu păr şi barba foarte lungi. Ei sunt oameni care au renunţat la lumea materială, nu au casă, nici alte bunuri şi renunţă chiar şi la hrană pentru perioade lungi de timp. Mai exact, aşa sunt adevăraţii sadhu (un fel de călugări hinduşi care se hrănesc doar cu hrană spirituală şi cu un lichid extras dintr-un amestec de plante). Cei pe care îi poţi vedea în jurul templelor nu au nici o legătură cu aceştia!!! Stau aici pt a atrage turiştii amatori de fotografii "de senzaţie" şi nu ezită să accepte sau chiar să solicite o recompensă pentru asta.

În interiorul templului hindus. Nu am putut intra, aşa că am fotografiat de la poartă.
Puteţi zări şi aici o văcuţă, precum şi numeroşi credincioşi

Ritualuri de înmormântare la Pashupatinath.
Văzusem astfel de ceremonii la DISCOVERY, într-un reportaj despre India

Grup de temple aflate dincolo de râu

Selfie cu shadu!

Alt shadu, alt dolar!
Acesta avea părul mai lung decât înălţimea lui iar barba, atunci când o desfăcea, îi ajungea până la picioare.

Nu am rezistat tentaţiei de a face o fotografie cu sadhu,
chiar dacă a trebuit să plătim un dolar pentru asta

Una din nenumatatele văcuţe „sfinte” aflate în faţa templului hindus

STUPA BOUDHA

Spre deosebire de templele hinduse, unde se amestecă atât oameni, cât şi animale, în templele budiste atmosfera se schimbă complet (ai senzaţia că ai trecut într-o altă ţară). Totul este foarte curat, îngrijit şi domina o stare de linişte şi calm. Călugării sunt îmbrăcaţi în robe simple şi oferă binecuvântare oricui o solicită. Am văzut şi numeroşi călugări „copii „. Ei îşi pot începe ucenicia de la vârsta de cinci ani, când sunt aduşi la mănăstire de către familiile lor. Când cresc pot decide dacă vor să continue sau nu.

Datorită numeroşilor imigranţi tibetani, ajunşi aici după ce au fost cuceriţi de către chinezi, comunitatea budistă este foate bine dezvoltată şi cele două religii majoritare s-au întrepătruns. Astfel, poţi să vezi nenumăraţi hinduşi rugându-se în templele budiste.
Din păcate am putut să ne bucurăm doar de starea de spirit pe care o simţi aici, nu şi de templu în întregime. Acesta fusese afectat de cutremur, stupa căzuse şi era în reconstrucţie.

În interiorul templului budist. Acestea pot fi vizitate şi de cei ce nu sunt budişti.
Poţi asista la rugăciune sau poţi primi binecuvântarea unui călugăr.

Bătrânele, cu look tibetan, de asemenea îmbrăcate tradiţional,
de data aceasta la templul budist

Templu budist. Totul este în 3D, sculptat şi pictat cu mare atenţie la detalii.

Templu budist.
Se pot vedea scuplturile extrem de migăloase, pictate apoi în culori vii.
Dominante sunt păunul şi nufărul, dar şi alte elemente din natură

SWAYANBUNATH - SAU TEMPLUL MAIMUŢELOR

Am vizitat acest templu într-o dimineaţă devreme (în jurul orei 5). Ne-a fost recomandată îmbrăcăminte sport. Am aflat motivul abia când am ajuns aici. În fiecare dimineaţă, înainte de ora 5 (da, este adevărat!!) localnicii plaecă spre templu şi străbat marea majoritate a drumului, ce se încheie cu câteva sute de trepte, alergând!! După ce au ajuns şi s-au rugat (hinduşi şi budişti împreună) îşi continua gimnastică de dimineaţă printre maimuţe. Spre ruşinea noastră noi am mers cu autocarul, care ne-a lăsat la intrarea în templu. Am putut să admirăm, însă, imaginea oraşului de la înălţime într-una din puţinele dimineţi lipsite de nori. Tot aici, localnicii îşi iau ceaiul de dimineaţă. Am încercat şi noi şi am ieşit foarte ieftin, pentru că un păhărel a fost suficient pentru întreg grupul!! (gustul este greu de descris, extrem de sărat şi condimentat).

Templul maimuţelor.
Localnici urcând treptele către templu pentru a se ruga şi a face gimnastica de dimineaţă

Templul maimutelor-desi este un templu budist aici vin zilnic să se roage şi hinduşi.

Templul maimuțelor, în jurul nostru erau sute de maimuțe

Breakfast tea

BHAKTAPUR

Aflat la 30 de minute de mers cu autocarul de capitală, a fost cel mai mare din cele 3 regate. Astăzi este al treilea oraş ca mărime din Valea Kahmandu şi este patrimoniu UNESCO.
Şi aici, ca în toate marile oraşe nepaleze, contrastul te şochează. Poţi să vezi clădiri de o valoare istorică şi artistică inestimabila, situate în pieţe largi pline cu vânzători ambulanţi.Se vinde orice-animale vii, sau proaspăt sacrificate, fructe, suveniruri ieftine, haine dar şi obiecte antice sau antichizate sau chiar opere de artă.

Am vizitat un magazin cu obiecte din hârtie, produsă artizanal, care fusese foarte afectat de cutremur şi în care marfa era acoperită cu un strat gros de praf. Am fost invitaţi să vedem şi etajul. În jurul nostru, se aflau numeroase statui şi coloane din lemn sculptat extrem de fin, care cu siguranţă în Europa ar fi valorat foarte mult şi ne întrebam dacă oamenii aceia erau conştienţi de faptul că trăiau în mizerie chiar deasupra unei mine de aur???.

Nyatapole-cel mai înalt templu din Nepal era neatins de cutremur şi trona într-una din pieţele centrale ale oraşului iar în Durbar Square am găsit, tot neatins, Palatul Regal. Am trecut poarta de aur şi am intrat într-o curte interioară cu fântâni şi o piscină imensă, care te făceau să îţi imaginezi măiestria vremurilor în care regatul era înfloritor. M-a impresionat povestea celor 55 de ferestre, de unde se spune că regele putea fi admirat de cele 55 de soţii atunci când se plimba prin curtea palatului.Au fost, însă, şi numeroase temple pe care nu le-am putut admira pentru că au fost avariate sau au căzut în întregime la cutremur. Sper că acestea să fie reconstruite cât mai curând!

În Bhaktapur

O căpriţă, probabil tot „sfânta”, odihnindu-se pe treptele unui templu

Bhaktapur.
Cel mai înalt templu din toată ţara, neatins de cutremur.

Bhaktapur-taraba aflată chiar la intrarea în oraş. Vânzătorul purta pe cap o „căciulă” tipic nepaleza

Bhaktapur- „Restaurant” stradal

Bhaktapur-tânara ţesătoare

Bhaktapur-in mansarda atelierului de hârtie unde se muncea din greu la refacerea clădirii după cutremur.

Bhaktapur-tanar artist

PATAN

Acum Lalitput Metropolitan, istoric Patan, este al treilea oraş ca mărime din întreg Nepalul, după Kathmandu şi Pokhara. Are şi el o piaţă centrală (Durbar Square) unde se află un templu impresionant. În ziua în care l-am vizitat, la templu se desfăşura o ceremonie dedicată persoanelor care au depăşit 80 de ani şi care îşi sărbătoreau vârsta înconjuraţi de familie şi prieteni. Chiar în centrul oraşului, în faţa templului, se afla o fântână unde localnicii se răcoreau sau îşi spălau rufele???!! După ce i-am admirat şi fotografiat am continuat cu vizitarea Palatului Regal care acum adăposteşte cel mai frumos muzeu al ţării şi cu o plimbare pe străduţele înguste pline de magazine şi ateliere.

Localnic ducând în spate un frigider. Această metodă de a căra am întâlnit-o pe tot parcursul ţării.

MOUNTAIN FLIGHT

Nu puteam să părăsim capitala fără să vedem cele mai înalte vârfuri din lume. Cum? Cu un mic avion Simrik Airlines. Avionul avea în jur de 12-14 locuri, toate la geam şi ne-a oferit un zbor către cele mai înalte vârfuri din Himalaya şi din lume. Când? Dimineaţa la prima oră. Aşa că iată-ne trezindu-ne din nou la ora 5(off!!). Echipajul era complet, cu pilot, copilot şi însoţitor de bord.La decolare am primit un pliant ce conţinea o fotografie a ceea ce urma să vedem pe geam . Aici nu ai cum să ratezi, pentru că toate vârfurile sunt deasupra norilor este aproape sigur că o să vezi Everestul, indiferent dacă sunt nori sau plouă!!! Pe parcursul zborului am fost invitaţi, unul câte unul, în faţă, lângă piloţi.La coborâre am primit o diplomă, semnată de căpitan, care ne confirma reuşita. Da, într-un singur zbor văzusem 20 de vârfuri, dintre care 12 peste 7000 de metri, în frunte cu Sagarmatha sau Everestul (8848 m), placat de o parte de Nuptse (7855 m) şi Lhotse (8516 m),

La coborârea din avionul Simrik Airlines

Bhaktapur-piata de legume improvizată chiar în centrul oraşului, printre clădirile istorice

Bhaktapur-Poarta de Aur

Băieţelul din imagine dorea să ne fie ghid. A fost foarte mândru să fie inclus în pozele noastre

Fetița de la care am cumpărat primii biscuiți expirați.
Am fost cu toții atât de încântați de ochii ei frumoși încât am uitat să verificăm ambalajul. Nu am pățit nimic!

Va urma...