Kenya - Hakuna Matata<br />Drumul

Sfântul Augustin spunea că „lumea este o carte iar cei care nu călătoresc nu pot citi decât o pagină din ea”.

Astfel,în dimineața următoare,după ce am făcut cunoștiță cu șoferii și cu mașinile (care nu semănau deloc cu jeep-urile pe care ni le imaginasem la plecarea din țară ) și am primit câteva instrucțiuni din partea agenției locale ,am deschis o noua pagină din cartea călătoriei !!!

Pe drum

Ne așteptau șase ore de mers până la Lacul Nakuru.Ar putea să pară plictisitor dar nu a fost deloc așa.Pe drum, am aflat o mulțime de lucruri despre această țară extrem de săracă,dar foarte colorată,unde conservarea naturii și protecția animalelor este obiectiv național.

Primul stop a fost la un punct de observație către Marele Rift African,o vale imensă ( 9600 km) care se întinde din Israel pană în Mozambic.Am plecat oarecum pregătită,citisem înainte câte ceva despre țară,orașe,parcuri naționale,religie si tradiții,dar nu auzisem nimic despre acest rift și am fost extrem de impresionată de imensitatea lui. Riftul traversează aproape intreg continentul în lungime și reprezinta habitatul natural pentru majoritatea animalelor mari... sau mici care trăiesc în Africa.

Unul din numeroasele magazine cu „suveniruri” aflate pe marginea strazii.
Toate sunt prevazute cu o platformă,de unde se poate admira Marele Rift African

Panoul de prezentare

Primii pași pe pământul roșu al Kenyei și primul contact cu arborele de acacia

Marele Rift African

Primul animal vazut în Kenya. Nu a fost un leu sau un leopard...

Șoferul, și în același timp ghidul nostru (Eilaiswa ) era un om foarte vesel și mândru că este kenyan.De la el am aflat aproape toate informațiile noi despre țara , istoria ei , viața oamenilor și mai ales viața animalelor.

Kenya a fost colonizată inițial de arabi,apoi de populația africană bantu ( care astazi reprezintă 70% din populația țarii ),ulterior a fost colonizată de portughezi,apoi a devenit colonie britanică și este independentă doar din 1963 . Primul președinte al Kenyei independente a avut un nume predestinat , Kenyatta , și așa cum în Turcia vezi peste tot portretul lui Ataturk , aici vei vedea peste tot (aeroport,hotel,chiar și stopurile pentru toaletă ) portetul lui Kenyatta ,acesta fiind considerat creatorul Kenyei moderne,libere.

Majoritatea kenienilor sunt creștini ,așa că se pregateau pentru Crăciun.Pentru niște europeni obișnuiți să asocieze această sarbătoare cu frigul,zăpada si bradul pare cel puțin ciudat să vezi toate piețele pline cu vânzători ambulanți de beteală si alte decorațini in timp ce suferă din cauza caldurii.
Am intrebat,evident ,despre sistemul de invățământ și am aflat că majoritatea școlilor sunt de stat și sunt gratuite.La școală se studiază doar cinci materii,patru dintre ele în limba engleză.Singura materie care se studiază in limba materna este chiar limba maternă-swahili.Limbile oficiale,sunt atât engleza,cât și swahili.Astfel, aici toată lumea vorbește foarte bine engleza,de la copiii „de gradiniță” până la bătrâni.

Țara este in curs de dezvoltare,dar tot te face să îți schimbi complet imaginea despre ce înseamnă sărăcia . Aici aflii , că sarac este cel care locuiește într-o casă din pământ sau tablă ondulată, nu are idee ce înseamnă curentul elecric ,își spală rufele la râu iar dimineața iese în stradă și așteaptă să fie selectat ( dintre nenumărați alți doritori ) pentru munca cu ziua.

Locuințe sărace aflate pe marginea străzii.
...și,câteva imagini „sugestive” despre copiii care le locuiesc !!!

Localnici,asteptând să plece la muncă.

Femeile își spală rufele în apa râului,apoi le pun la uscat pe tufișurile din jurul lui.

Drumul care leagă Nairobi de Nakuru este cel care traversează țara,spre Oceanul Indian , și este cea mai importantă stradă din țară . El este străbătut de numeroase camioane atât din Kenya cât și din toate țările vecine,lipsite de acces la ocean . Astfel ,pe marginea drumului poți să vezi nenumarate„hoteluri” și „restaurante”destinate în primul rând șoferilor de camion.Unii dintre ei,însă, nu iși permite să stea nici in aceste„așa zise hoteluri ”și dorm pe stradă , chiar sub camion.

Unul din numeroasele„hoteluri”

Șoferii se odihnesc sub camioanele parcate pe marginea străzii.

Cum îți dai seama că ai ajuns în Africa? Nu,nu culoarea pielii locuitorilor ei este principalul indiciu ,așa cum probabil v-ați gândit în primul moment , ci „goana dupa apă” !!! Nici nu am părăsit bine orașul că au și inceput să apară bidoanele de apă. Aceasta este adusă în locuințe in toate modurile posibile... și imposibile.Este cărată cu bicicleta,căruciorul sau căruța trasă de măgari.Imaginea bidoanelor din plastic ne-a insoțit pe tot parcursul țarii,atât în zonele aglomerate din orașe cât și în cele izolate din rezervații . În general ,femeile și copiii sunt responsabili de aprovizionarea cu apă a familiei .Am văzut chiar si copii de trei-patru ani îndeplinind această sarcină.

Goana după apă

Fetița din imagine o ajuta pe mămica ei

Treptat ,privirea ni s-a obișnuit cu clădirile cu utilitate mixtă . Acestea adăpostesc atât un hotel,cât si unul-două restaurante,lângă care , aproape firesc se află o măcelărie (unde carnea este expusă în vitrină , la soare ) , o clinică medicală,una veterinară,câteva magazine și , eventual , o bancă!!!

Clădiri cu funcționalitate mixtă.
Printre ele puteți să vedeți și o școală,

... o clinică medicală,

....o piață,

....sau o farmacie.

Dar,...în ciuda sărăciei evidente,oamenii , în marea lor majoritate par optimiști și bucuroși să vadă turiști care le vizitează țara , de care sunt atât de mândrii.O altă imagine care ne-a însoțit pretutindeni a fost cea a copiilor care ne faceau semne de salut cu mâna.

Jambo!

Și, din nou Jambo!!!
Îți strigă permanent copiii!!!

Când te îndepărtezi semnificativ de capitală , peisajul de pe marginea străzii incepe să se schimbe și , astfel, tarabele din marile târguri își cedează locul celor cu legume și fructe „producție proprie” iar clădirile lasă locul cirezilor de vite sau turmelor de capre.

Tarabe cu legume si fructe.

Localnicii își pasc vitele și caprele pe marginea drumului.
Această sarcină le revine,în special ,bărbaților sau băieților.

Și,deodată,firul gândirii noastre ,care încerca să proceseze nenumăratele informații noi a fost întrerupt brusc de apariția babuinilor,care ne priveau curioși de pe marginea drumului! Cum mai vazusem în alte țări,macaci,care așteptau mâncare de la turiști,am crezut că este vorba despre același obicei.Dar,nu,în mai puțin de cinci minute printre vitele localnicilor au început să apară zebrele!!!!  Am rămas fără cuvinte pentru câteva clipe.Ne așteptam să vedem animale,dar în parcurile naționale,ori,noi mai aveam cel puțin o oră până la primul parc!!!Astfel,am aflat că acestea nu erau domesticite,cum am fi putut să credem inițial,ci că în cautarea hranei,mai ales în sezonul secetos,pot să părăsească rezervațiile ...

Babuini-primele apariții „salbatice” de pe marginea șoselei

Le-au urmat zebrele,care pășteau foarte aproape de cirezile cu vite ,chiar lângă strada străbătută de camioane.

Următorul stop a fost la un magazin de suveniruri-plin cu sculpturi și picturi africane,realizate,în cea mai mare parte chiar în spatele lui.Cu siguranță ați auzit de arta africană.Aici talentul este înnăscut.Sculpturile sunt opera unor oameni care,în marea lor majoritate,nu au nici o pregatire artistică.Tehnica de lucru presupune foarte multă muncă și necesită foarte mult timp ,la unele dintre ele se poate lucra chiar si câteva luni.