Lacul Naivasha face parte, ca și Lacul Nakuru din Marele Rift African, dar, spre deosebire de acesta este un lac cu apă dulce, este situat la altitudinea de 1884 de metri și este renumit pentru multitudinea de specii de păsări, numărul mare de hipopotami, precum și pentru bogăția în animale ierbivore din jurul lui (este o zonă lipsită de prădatori naturali).
Mi-aș dori din tot sufletul să vă pot transmite macar jumătate din bucuria pe care am trăit-o noi în această rezervație absolut unică. V-am povestit că nu verificasem locurile unde urma să fim cazați. Ei bine, și de data asta am avut o mare surpriză. Hotelul nostru era situat chiar pe malul lacului, în mijlocul rezervației. Nu era nevoie să mergem în safari să vedem animalele, pentru că ele erau peste tot în jurul nostru, chiar în curtea hotelului sau în imediata lui apropiere.
Am ajuns acolo în jurul prânzului iar prima surpriză am avut-o imediat după ce am părăsit recepția. Pentru a ajunge la căsuțe trebuia să traversăm o „pădure” de cactuși. Nu văzusem niciodată cactuși atât de mari, și era ultimul lucru pe care mă așteptam să îl găsesc aici. E drept că mai fotografiasem câțiva „singuratici” de-a lungul drumului... Am fost uimită să văd că deveniseră copaci adevărați, cu tulpină lemnoasă, lipsită de spini și aveau până la 4-6 metri, înălțime.
 |
| Cactuși „singuratici” fotografiați de-a lungul drumului |
 |
| La intrare în „pădurea” de cactuși |
 |
| ... florile lor |
Următoarea surpriză a fost, însă, și mai mare! Curtea era PLINĂ de animale, care își vedeau nestingherite de viață!!! (doar erau la ele acasă...) Astfel, la un pas de noi pășteau liniștite niște zebre, o mămică waterbuck își lingea cu grijă puiul nou născut în mijlocul familiei, dintr-un tufiș scoteau capul niște girafe iar o armată întreagă de „păsăret” se plimba printre ele!!!
 |
| Curtea hotelului |
 |
| În curte!!! |
 |
| Mămica waterbuck, puiul și familia lor |
 |
| O oră mai târziu, puiul prinsese curaj și făcuse câțiva pași singur |
 |
| Micuțul Stalin |
 |
| Girafe aflate în imediata apropiere a hotelului |
 |
| ... și un heron, bine camuflat |
La scurt timp după prânz am plecat, din nou, în safari! De data aceasta cu barca! Cu toate că soarele ardea îngrozitor, lacul era extrem de animat!
 |
| Safari pe lac |
Am văzut pelicani, cormorani, egrete, găște, marabu, vuturi, etc. (sunt peste 300 de specii înregistrate) Am fost puțin dezamăgiți de ghidul hotelier care doar ne-a arătat păsările (pentru situația în care nu le-am fi văzut singuri) dar nu ne-a povestit nimic despre viața lor. Din fericire, pe unele le văzusem în Deltă sau pe Lacul Nakuru, iar pe altele le-am revăzut zilele următoare, și... tot prietenul Elaiswa ne-a ajutat să ne completăm cunoștințele (plus cartea despre păsările din Kenya pe care am cumpărat-o de la hotel).
 |
| Cam aglomerat, nu? | Evident, aveam nevoie de ajutor pentru a diferenția speciile |
|
În centrul imaginii puteți să vedeți o „tufă” de papirus. Văzusem în Egipt tehnica trasformării acestor tulpini în „hârtie”, dar cu mulți ani în urmă... Nu aveam idee, însă, cum arată planta...
 |
| Cormorani |
 |
| Și pelicani, |
 |
| ... la decolare |
 |
| ... și aterizare. |
 |
| Găinușe de baltă, |
 |
| Și, din nou cormorani, |
 |
| Și gâște egiptene. |
Acestea se imperechează de obicei „pe viață”.Au grijă împreună de pui (atât mama, cât și tatăl) până când aceștia sunt suficient de mari, cât să își poarte singuri de grijă.
 |
| Vulturul pescar, urmărește de la înălțime viața de pe apă. |
Nici nu ne-am obișnuit bine cu păsările, că o altă apariție ne-a surprins. Din apă ne priveau zeci de ochi curioși. Ne-am mutat în alt desen animat? Gloria (Madagascar) și familia ei, extrem de numeroasă gasiseră cea mai bună soluție pentru a scăpa de caniculă. O baie lungăăăăă... cât toată ziua.
Așa am aflat că hipopotamii petrec toată ziua în apă, pe care o părăsesc doar noaptea când ies la păscut. Ei trăiesc în grupuri de 7-15 indivizi. În general, preferă apa mică în care pot să se scufunde doar pe jumătate și să doarmă. Pot fii complet acoperiți de apă (cu urechile și nările închise) peste 5 minute. Deșii nu au o problemă să stea pe fundul apei pentru o perioadă lungă de timp, puii preferă să stea cocoțați pe spatele mamei lor. Cum își îndepărtează masculii adversarii? Pentru început îi privesc fix, apoi le întorc spatele și împroașcă cu putere fecale și urină. Destul de convingător, nu?
Da, știu, am spus că un grup are maxim 15 membri. Dar când toate grupurile din jur vor să se răcorească, ce credeți că se întâmplă? În apă se creează o mare aglomerație... Am făcut slalom printre capete și ne-am apropiat îngrijorător de tare de ei.
 |
| Iată-i pe unii dintre ei, în diverse ipostaze... |
 |
| Pe mal, girafa Melman |
 |
| Zambila de apă |
În apele, intens populate de hipopotami, numărul peștilor este foarte mare (pentru că aceștia îmbogățesc apa cu substanțe nutritive 😊). Localnicii știu foarte bine asta, așa că ies în număr mare la pescuit. Am asistat și noi la o ședință inedită. Cum procedează? Intră în apă, întind plasa, apoi se apropie unul de altul formând un cerc. Continuă să se rotească până când cercul devine, din ce în ce mai mic (ca o spirală). În final, la mijloc se strânge peștele. Puțin cam periculos, având în vedere că lacul era plin „ochi” cu hipopotami...
 |
| Înainte, |
 |
| În timpul, |
 |
| ... și după ședința de pescuit! |
La întoarcere ne-am plimbat prin curtea hotelului și am urmărit nestingheriți viața animalelor. Ne-am bucurat de prezența lor atât de aproape de noi, dar nu ne-am apropiat foarte tare, pentru că ne-a fost puțin teamă, dar mai ales pentru că am simțit că acolo era mai degrabă locul lor decât al nostru...
 |
| În curtea hotelului |
Un angajat al hotelului (grădinar, cred...) care ne-a văzut rătăcind fără țintă, ne-a întrebat dacă am văzut colobus. Pentru că nu vorbea engleză și nu înțelegeam ce vrea să ne transmită prin semne, aproape că ne-a târât după el până în fața hotelului unde viețuia familia de maimuțe. Când le-am găsit era atât de fericit că îți dădea impresia că și el le vede pentru prima dată...😊
 |
| O parte a familiei de colobus... |
Atunci când ne-am cazat, ni s-a transmis că după lăsarea întunericului putem să părăsim camera doar însoțiți de cineva din personal. Prin urmare, trebuia să sunăm la recepție dacă voiam să mergem la restaurant sau să ne întoarcem de acolo. Am crezut că este un mod mai delicat de a solicita „bacșiș” pentru angajați, așa că am ignorat avertismentul. În timpul mesei am aflat că ei aveau doar intenții bune... Noaptea toți hipopotamii pe care îi văzusem în apă ieșeau la păscut... Chiar toți!!! Nu am înțeles, însă, cu ce ne-ar fi putut ajuta cei doi domni care ne-au însoțit la plecare înarmați cu o bâtă și o lanternă...😊
Noaptea următoare am dormit „tun” și am ratat hipopotamii care au venit până lângă ușa...
Dimineața, înainte de plecare, am fost suficient de norocoși să vedem o familie de vervet monkey care sărbătorea venirea pe lume a unui nou membru. Ne-a impresionat emoția aproape umană cu care nou născutul a fost analizat minuțios, de la cap până la picioare și a fost strâns cu putere în brațe atât de mamă cât și de tată. La un moment dat li s-a alăturat, chiar și un frate mai mare.
 |
| Fără comentarii! |
Am părăsit rezervația cu destinația Masai Mara, unde, speram noi, să completăm colecția celor cinci grei ai Africii, celebra „big five”. Dar, până atunci ne așteptau alte 7 ore de mers...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu