miercuri, 26 aprilie 2017

Kenya - Hakuna Matata
În vizită la Timon și Pumba (a doua parte)



În cazul în care nu ați aflat deja, „HAKUNA MATATA” provine din limba swahili și înseamnă „don‘t worry”. Am auzit această expresie la puțin timp după ce am ajuns în Kenya iar apoi ni s-a reamintit zilnic cel puțin de câteva ori...


    Am promis în episodul trecut că o să continui să vă povestesc câte ceva despre viața animalelor pe care le-am întâlnit în prima zi de safari, chiar la primul contact cu savana.De data asta, despre cele pe care nu le vezi chiar la fiecare întoarcere de cap.

   De departe cele mai interesante din această categorie mi s-au părut COLOBUS, o specie de maimuțe cu mai multe subspecii. Noi am cunoscut varianta „black and white”, care poate fi văzută doar în estul Africii, în zonele împădurite din jurul lacurilor și a râurilor. Ele au părul și fața negre. Excepție face părul de pe față care este alb.De asemenea, prezintă o „mantie” albă pe umeri și un smoc alb în coadă. Nou născuții arată complet diferit, sunt în în întrgime albi și au fața roz (ca niște oițe). Spre deosebire de celelalte maimuțe aceștia sunt vegetarieni. Trăiesc în grupuri de maxim nouă membri, cu un singur mascul, restul sunt femele și pui.


Prima familie de colobus pe care am găsit-o. Ziua următoare când am ajuns la Lacul Naivasha am văzut de aproape o altă familie care locuia chiar în „curtea” hotelului.
                   
COMMON WARTHOG sau facocerul african (porcul alergător sau porcul cu negi) este unul din simpaticele personaje ale desenului animat „Timon și Pumba”, mai exact Pumba 😊. El prezintă, așa cum îi spune și numele, mai mulți „negi” la nivelul capului. În cursul evoluției aceștia au dezvoltat un mecanism de conservare a apei asemănător camilelor, și, astfel, sunt capabili să trăiască în zone fără apă câteva săptămâni, sau chiar luni. Dacă însă, beneficiază de apă, profită la maxim, beau foarte multă și fac băi în nămol. Sunt animale diurne, se hrănesc ziua iar noaptea se ascund în adăposturi subterane, lăsate libere de către alte animale, care sunt mult mai abile în efectuarea lor, de exemplu suricate (prirtenul Timon). Trăiesc singuri sau în grupuri mici, de o singură familie. Foarte interesant, însă, mi s-a părut faptul că se așează în genunchi pentru a putea să mănânce iarba foarte scurtă!

Și, iată-l! E chiar el, Pumba! Așezat în poziție de rugăciune!

                                       
WATERBUCK este o specie de antilopă care, așa cum ii spune numele, trăiește în preajma râurilor și a lacurilor (pentru că nu poate tolera deshidratarea) și este larg răspândită în Africa subsahariană. Trăiește în grupuri de șase-treizeci de membri. Masculii sunt mult mai înalți și mai grei decât femelele și sunt singurii care au coarne. Aceștia își alocă un teritoriu.La această specie femelele sunt cele care formează turme, de „femei necăsătorite” și umblă în căutarea unui mascul și a teritoriului lui. Uneori, masculul poate să permită unui alt mascul să îi pătrundă în teritoriu și nu sunt rare situațiile în care acesta din urmă îi fură turma și apoi il izgonește!


Waterbuck-grup de femele

                                                     
O altă specie de antilopă pe care am întâlnit-o aici este COMMON ELAND sau Antilopa Eland. Ea trăiește în grupuri de 25-60 de animale, dar pot ajunge și la 1000 sau mai multe. Spre deosebire de waterbuck, care sunt sedentare, acestea sunt nomade și pot să străbată distanțe impresionante în căutarea hranei. Interesant la această specie este că atât masculii cât și femelele se organizează în grupuri diferite, astfel încât există un grup de masculi, unul de femele, și chiar și unul de pui trecuți de vârsta alăptării (grădință). Uneori câteva animale pot să rămână în urma turmei. Probabil, în această situație erau și cele pe care le-am văzut noi.

Antilope Eland-masculi
                                         
RINOCERUL ALB se mai numește și rinocerul „cu buze pătrate”. Ce spuneți despre asta? Este cea mai mare specie de rinoceri din lume și este, de fapt, gri, dar iși datorează tenta albicioasă noroiului și prafului în care „se scaldă”. El prezină două coarne în centrul frunții (până să ajung în Kenya aveam impresia că are unul singur), dintre care unul este mai mare. Acest corn ii creează cele mai mari „dureri de cap”! Nu, nu pentru că ar fi foarte greu, ci datorită faptului că acesta este foarte valoros. Din acest motiv, braconierii au omorât mii de rinoceri, aducând specia aproape de dispariție. Autoritățile din Kenya au mobilizat resurse uriașe pentu apărare, au montat câte un cip în cornul fiecărui rinocer și au angajat rangeri care îi pazesc 24 de ore din 24. Ei trăiesc în grupuri de maxim 14 membri, formați în cea mai mare parte din femele care caută un teritoriu și evident masculul posesor. Masculul își marchează teritoriul cu urină sau cu grămezi de balegă pentru a anunța ceilalți masculi care sunt limitele lui.

 Rinoceri albi, grupați la marginea lacului

Baie de „praf”

                 
După ce am colindat zonele împădurite, ne-am apropiat de lac. Aici ne așteptau două surprize, una plăcută și una mai puțin plăcută. Nu, nu vă întreb cu care să incep...
 Încep cu cea plăcută! La plecare, primisem instrucțiuni clare ca nu avem voie să coborâm din mașină pe perioada safariului. Aici, însă, a fost prima dată când am fost lăsați să coborâm! Nu știu dacă așa se obișnuia sau s-a datorat faptului că lângă lac se aflau rangerii care păzeau o familie de rinoceri. Aceștia erau înarmați și puteau să ne apere în cazul în care ne-ar fi atacat vreun animal...

... pe malul lacului

Vestea mai puțin plăcută o aflați dacă dați o căutare simplă pe Google. Despre Lacul Nakuru aflați că „este locul unde trăiesc milioane de păsări flamingo”.Ne și imaginam, cum o să vedem o mare de păsări roz... Cum noi am ajuns în sezonul secetos, în loc de două milioane nu am găsit nici macar două... zeci. Doar vreo 5-6, și ele puțin decolorate (culoarea penelor este dată de algele cu care se hrănesc) Din fericire, eram mult prea entuziasmați de tot ceea ce văzusem și aflasem într-o singură zi, așa că nu am pus asta la suflet.


Câteva păsări flamingo alb-roz care se hrăneau în bălțile de la periferia lacului

                     
Am continuat să batem drumurile până s-a lăsat seara, așa că am avut parte și de un apus de soare ca în filme, admirat, desigur tot prin acoperișul mașinii.




Apus de soare in savană
                                                   
În mai puțin de o zi de la sosirea noastră în Kenya ne îmbogățisem semnificativ cunoștințele despre viața extrem de interesantă și uneori amuzantă a animalelor. Acumulasem foarte multă căldură (atât la propriu cât și la figurat) dar și foarte mult praf (doar la propriu) și ne-am întors la hotel hotărâți să căutăm cărți din care am putea să aflăm și mai multe informații. O parte vi le-am împărtășit și vouă...



ZIUA 2


După un somn bine-meritat, am părăsit minunatul nostru hotel, cu tot cu bagaje.Ne aștepta o altă zi extrem de plină! Am început, evident cu safari. După ce am ocolit lacul pe cealaltă parte și am admirat șopârlele ce se încălzeau la soare, am ajuns la o mică cascadă și unde am făcut popas.

Apa lacului inundă, uneori, zonele împădurite, din jur.

Copacii morți, din cauza salinității foarte mari a apei sunt plini de nenumărate specii de pasări

Șopârlă, încălzindu-se la soare
                                     
 La „cascadă”

Un exemplu de adaptare la mediu...
                                                 
După ședința foto și câteva momente de relaxare ne-am reîntors la safari. Însă, mașina putea să părăsească locul doar după ce străbătea un traseu „off road”, terminat cu un „podeț” foarte îngust. Mi-au venit în minte toate rugăciunile pe care le învățasem la școală! Din fericire, au funcționat și am revenit pe teren sigur.

Nici nu am apucat să ne liniștim că am auzit mai multe voci prin stație. Toți erau foarte agitați! În sfârșit echipa se completa cu încă un membru-intrase în peisaj și „Regele Leu”. Toate mașinile s-au îndreptat în grabă spre aceeași direcție. Regele și familia lui se odihneau la umbra unor copaci și nu au fost deloc impresionați de prezența noastră. Doar puii, ne-au privit pentru scurt timp... Așa am aflat că leii nu sunt animale atât de active, pe cât credeam noi, ci că după ce au mâncat se pot odihni până la patru zile, înainte să plece din nou la vânătoare!!!

Aveam cam mult de așteptat... așa că ne-am continuat drumul și am părăsit rezervația.

După un traseu de două ore și jumatate, urma să ajungem la următoarea noastră destinație, Lacul Naivasha.








Tania Timoianu
Tania Timoianu Călător, autor de blog

Numele meu este Tania Timoianu și am 11 ani. Una din pasiunile mele este călătoria și până acum am avut șansa să vizitez zeci de țări și sute, poate chiar mii de locuri minunate din Europa, Asia, Africa sau America.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu